Povesti cu final neasteptat
(Unexpected-End Stories – Novel, Episode#1)

Episodul #1 – Inima nebuna (Italia, 1964)

.

Era un barbat frumos, tanar si bogat…inalt, brunet cu pielea maslinie si ochii negri cu gene lungi si trup zvelt… Mureau fetele si femeile dupa el, iar uneori, pe strada, ii strigau admirativ:
- Antonio, Antonio, nici unul nu e mai frumos ca tine!… Antonio, da-ne macar un sarut ca sa murim linistite dupa aceea.

.

899_132041573_cutey_H031444_L

.

Le raspundea cu un zambet smecheresc in coltul gurii..sau uneori se oprea sa vorbeasca cu ele cateva
minute..Era mandru de fizicul lui si de hainele pe  care le purta…Avea o masina rosie ca focul
decapotabila cu care facea cuceriri pe banda rulanta.
Desi era inca tanar, doar 31 de ani si cu origini umile se imbogatise relativ repede prin inselatorii si
furtisaguri ..Era dur si iute la manie si desi nu avea decat scoala vietii reusise sa se cizeleze caci era
ambitios si inteligent, iar cand voia cu adevarat putea sa fie chiar fermecator si curtenitor cu femeile…
Nu se dadea in laturi de la nici o talharie sau alta infractiune (doar crima ii lipsea din palmaresul lui
stufos) singurul lui punct sensibil fiind batrana lui mama Simona pe care o adora…Il crescuse singura
cu mare greutate ramanand vaduva de tanara.
Antonio a trebuit sa se descurce singur inca de la o varsta frageda iar in mahalaua in care se nascuse
nu prea existau sanse la o viata onorabila de aceea intrase in diferite bande si astfel reusise sa-si duca
zilele..Cand a realizat ca arata bine a inteles ca poate folosi aceasta calitate in interesul lui si a
inceput sa seduca femei bogate si singure pe care le intalnea in cazinourile pe care le frecventa
impreuna cu amicii lui de rautati.
Isi petrecea viata cheltuindu-si banii pe femei usoare si bautura…
Mereu venea cu cate o femeie acasa la mama lui …si in fiecare zi era alta femeie…era o minune daca
aceeasi femeie ramanea langa el o saptamana, insa de obicei el le alunga plictisit si dornic de o alta
cucerire sau dornic de somn…
Numai ca in ultimul timp mama lui incepuse sa ridice din spranceana…
-Antonio, nu-mi place cum iti risipesti viata, banii, si energia..nu imi place cu ce fel de putane umbli
tu..de ce nu iti gasesti o fata cuminte si frumoasa pe care sa o iubesti si sa iti faci o familie cu ea?
Antonio pufnea in ras cand o auzea…
-O fata cuminte si frumoasa, mama …pe ce lume traiesti, nu mai exista asa ceva, toate sunt niste
stricate, niste bunuri de care te folosesti doar apoi le arunci, nu poti avea incredere intr-o femeie…
-Te inseli baiatule, nu toate femeile sunt la fel..
-Te duci prea des la biserica mama…
-Ar trebui sa vii si tu o data cu mine la biserica sa-ti gasesti linistea si sa intelegi ca viata zbuciumata
pe care o duci nu e deloc buna pentru tine..
Antonio izbucnea in ras..
-Hai mama, nu incerca sa ma convertesti am sufletul prea negru pentru a putea fi vreodata curatit,
sunt un rebel si asa voi ramane pana in ziua cand voi muri…
O saruta pe frunte iar batrana nu mai spunea nimic, totusi in inima ei isi compatimea fiul…
Antonio isi ducea in continuare viata lui primejdioasa traind pe muchie de cutit in fiecare clipa,
adora cursele de masini si nu lipsea niciodata de la asemenea intreceri…insa in acea dupa amiaza de
vara apasase prea tare pe acceleratie iar masina lui s-a rasturnat…Antonio a avut noroc sa scape cu
viata doar cu cateva zgarieturi si un picior rupt…Blestema toti doctorii fiindca el un ins cu o viata
activa, acum trebuia sa stea in pat cu piciorul in ghips si hranit de asistente…
Pe una o speriase de moarte cand ii aruncase farfuria de supa in cap agasat de insistentele ei de a
manca…Doctorul strigase la el:
-Esti nebun de legat, ce crezi ca faci aici, unde te crezi…ar trebui sa fii la spitalul de nebuni caci la cap
ai cele mai mari probleme…
-Doctore, daca mai strigi la mine imi chem baietii sa-ti mierleasca familia, ai grija cu cine te pui si
grabeste-te sa ma faci bine caci vreau sa plec din blestematul asta de spital imputit, ai inteles..?
Medicul se albise tot la fata …
Dupa ce suportase cu greu regimul din spital in cele din urma Antonio a fost externat acasa unde
incetul cu incetul a inceput sa umble cu ajutorul unui baston..
Mama lui se ruga in continuare de el sa o insoteasca macar o data la biserica…
Satul de insistentele ei accepta in cele din urma..
-Dar sa nu dureze prea mult fiindca eu ma plictisesc repede …
-Nu o sa te plictisesti puiule…o sa vezi ca la biserica vei gasi linistea sufleteasca pe care o cauti.
-Ma indoiesc, dar ma rog, nu cred ca voi muri daca merg o data…
Simona era atat de mandra alaturi de fiul ei frumos si inalt ca un brad, il tinea de brat si au trecut
tantosi pragul bisericii..Antonio privea in jur curios, fiind la randul lui o adevarata priveliste pentru
enoriasii bisericii, de fapt mai mult pentru enoriase care il priveau uluite..Tanarul era intr-adevar de
o frumusete tulburatoare iar in ochii lui patrunzatori nu te puteai uita prea mult, avea un trup faurit
parca pentru pacate trupesti..la 1.90 , suplu dar lat in umeri, cu fruntea lata si figura vultureasca era
un monument de barbat care frapa prin prezenta lui electrizanta…Astfel ca doamnelor si domnisoarelor
prezente in biserica nu le-a mai ars de predica si rugaciuni..
In schimb Antonio nu observa si putin ii pasa de privirile lor piezise incarcate de patimi..El incerca sa
inteleaga ce se spunea in predica apoi cand s-a reunit corul pentru a intona imnul de deschidere a
slujbei a zarit o fata in primul rand iar pentru o clipa inima lui a tresarit …Inima lui de piatra a
vibrat si lumea s-a intors cu susul in jos..Daca ar fi crezut in dragoste la prima vedere ar fi inteles ca
tocmai asta i se intamplase dar Antonio nu era obisnuit cu asemenea simtiri, il moleseau si il faceau
sa viseze si sa observe florile si luna pentru prima oara in viata lui..Probabil ca innebunise dar de
fiecare data cand se gandea la aceasta fata simtea fluturi in stomac si incepuse sa mearga regulat la
biserica ca sa o vada pe ea..
Se simtea ca un prost urmarind in tacere fiecare miscare a ei…Aflase ca se numeste Sophia si chiar era
o fata cuminte, provenea dintr-o familie de conditie medie si era singura fata la parinti …abia
implinise optsprezece ani dar avea aspiratii inalte, voia sa se faca profesoara, nu voia sa devina o simpla
nevasta casnica sub papucul sotului…Era desteapta iar frumusetea ei delicata il vrajise pe Antonio,
era ca o papusa cu par buclat, nas micut si ochi mari verzi in care se citea inocenta unui pui de
caprioara…
Antonio nu mai dormea bine noaptea si incepuse sa stea tot mai prost cu pofta de mancare…
Cat despre prietenii lui…nu-i mai statea gandul la ei, cu tristete realiza ca se indragostise iremediabil
de o copila speriata care fugea de el cand incepea sa-i vorbeasca…
Mama lui a inteles imediat ca Antonio al ei o iubea pe Sophia si l-a incurajat sa o curteze, ba chiar a
vorbit si cu familia fetei care s-a grabit imediat sa incuviinteze imediat logodna celor doi tineri.
Sophia s-a vazut pusa in fata faptului implinit, nici macar nu schimbase prea multe vorbe cu Antonio
ca se si pomeni logodita cu el…
Intr-o sfortare a tineretii ei fragede a incercat sa discute cu Antonio…
-Eu vreau sa plec din oras, vreau sa studiez Antonio, nu imi doresc sa ma marit acum, te implor da-
mi pace, nu sunt indragostita de tine…sunt sigura ca o multime de femei te-ar dori, esti atat de frumos
dar eu sunt altfel…nu imi doresc sa am o familie si nici sa iubesc, eu sunt altfel Antonio…lasa-ma
libera.
Dar rugamintele ei fierbinti au ramas fara raspuns…
-Te iubesc Sophia si am sa te cuceresc pana la urma, te voi face sa ma iubesti si tu…voi avea rabdare
fiindca atunci cand iubesti esti in stare sa faci totul pentru persoana iubita.
Antonio se schimbase complet, din tanarul dur si violent care fusese odinioara se transformase intr-un
romantic incurabil care ii daruia tandafiri iubitei lui, o invita la plimbari romantice sub clar de luna,
o scotea la cele mai scumpe restaurante, la teatru si la film apoi o rasfata cu absolut tot ce isi
dorea..Era in stare sa stea in ploaie ore intregi in fata casei ei doar pentru a o zari cateva clipe in
fata ferestrei…
Aceasta dragoste nebuna care inflorise in inima lui declansase ura celorlalte femei din viata lui care
ar fi ucis-o cu placere pe Sophia , sau si-ar fi dat viata macar pentru privirea incarcata de dragoste
adresata doar Sophiei…
Ce avea ea in plus fata de alte fete, cu ce era ea mai presus decat altele?
Inimii nu-i poti porunci, parea ca le raspunde Antonio din felul lui de a se comporta…
Apoi urma nunta, desi ura sa devina sotie si mama Sophia s-a pomenit in rochie de mireasa alaturi de
cel mai frumos si bogat barbat din tinut…
Toata lumea o invidia pentru norocul care picase din senin pe capul ei, doar ea nu se considera deloc
norocoasa desi ii placea compania lui Antonio si felul cum o rasfata…Ii placea viata pe care i-o oferea
el si descoperise pasiunea carnala alaturi de el…insa sufletul ei tanjea dupa altceva, nici ea nu stia
dupa ce…
Antonio stia sa-si faca tanara sotie fericita, era un amant grijuliu dar si focos care stia sa-i provoace
placeri nebanuite…
Astfel a trecut un an lipsit de griji din proaspata lor casnicie..Din afara pareau cuplul perfect, doi
tineri frumosi care se iubeau enorm..Dar Sophia nu il iubea pe Antonio oricat de mult si-ar fi dat
silinta si asta era marea ei durere…Se simtea atrasa de el, ii era recunoscatoare, il placea, orice
altceva in afara de iubire…Viata ei devenise un chin intr-o cusca aurita caci Antonio o instalase
intr-o casa noua cu servitoare si sofer…
El nu banuia tumultul ei sufletesc, se ingrijora mai degraba ca nu ramasese insarcinata intr-un an de
zile.

Incepuse sa o urmareasca cu atentie si observa ca dupa fiecare act sexual ea bea un ceai preparat din
ierburi..
Intr-o seara o surprinse la bucarie in timp ce isi prepara ceaiul…
-Ce faci aici?
-Imi fac un ceai, nu pot sa dorm…
-Aha, nu poti dormi si de ce bei ceai imediat dupa ce facem dragoste?
Sophia se albi toata dar reusi sa fie calma
-Ti se pare tie…
-Dar tie cum ti se pare asta?
Se pomenii cu o palma peste gura care aproape ca o dezechilibra, gemu de durere..
-Am inteles ca nu vrei sa ramai gravida, dar nu am inteles motivul tau, astept explicatii…
-Ti-am mai spus Antonio…dar nu ai vrut sa ma asculti…vreau sa studiez, vreau sa merg la
universitate…
-Dar nu duci lipsa de nimic, traiesti in puf, ca o regina…
-Nu am spus ca traiesc rau dar asta e dorinta mea inca din copilarie, imi doresc sa devin cineva in
viata..am visat intotdeauna sa devin profesoara iar tu mi-ai spulberat visul…
-Credeam ca ma iubesti, credeam ca eu iti sunt de ajuns…
Sophia ii evita privirea, ochii lui adanci o tulburau de fiecare data cand se uita pret de cateva clipe in
ei…Nu il iubea si se temea ca el ar fi ghicit asta doar din privirea ei.
Antonio se arunca spasit la picioarele ei.
-Iarta-ma iubita mea pentru ca te-am lovit, nu meriti asa ceva…daca sunt de acord sa studiezi ma
ierti?
Sophia tresari si il privi uluita.
-Chiar o sa-mi dai voie?
-Chiar o sa-ti dau voie fiindca te iubesc…
Tanara fata se arunca in bratele lui si il saruta zambind..
-Iti multumesc…si….te iubesc!
-Chiar?
-Da!
Antonio s-a tinut de cuvant si a lasat-o pe Sophia sa studieze, ba chiar i-a finantat studiile si a
incurajat-o sa tinteasca mai sus chiar daca incepuse sa o vada tot mai rar…era fericit pentru ca ea
era fericita si multumita…
In ultimul timp insa, Sophia se schimbase mult, devenise din ce in ce mai rece si mai infumurata de pe
noua ei pozitie, dragoste faceau din ce in ce mai rar iar Antonio isi reluase obiceiul de a da iama prin
femei si a bea cot la cot cu amicii..Incet, incet revenea la viata lui de odinioara – dar, in ciuda vechilor sale obiceiuri, nu intelegea deloc de ce se
simte, de data aceasta, atat de gol sufleteste, obosit si singur…
In schimb, la Roma Sophia inflorea, primea oferte de lucru de la cele mai prestigioase universitati..si
traia pe picior mare cu petreceri si dineuri in compania celor mai influente personalitati ale vremii.
Prietenii lui Antonio incepusera sa-si faca griji pentru starea de sanatate a acestuia…
Unde era petrecaretul de altadata, cel care radea de destin si provoca intotdeauna viata?
Se simtea singur si avea nevoie de iubire, avea nevoie sa primeasca dar si sa daruiasca iubire …dar
Sophia ii refuza darul cel mai de pret si nu il iubea…Nu se simtea iubit, umbla de nebun cu masina lui
rosie urland vantului…
-Nu ma iubeste, nu ma iubeste , Sophia mea nu ma iubeste…
Ii spusese batranului preot tot focul lui launtric, ii ceruse un sfat…
Acesta il privise cu parere de rau si nu ii spusese decat atat:
-E nevoie ca o femeie sa sufle asupra ta ca sa devii barbat…
-Am nevoie de Sophia..
Batranul clatina din cap..
-Renunta la ea fiule, nu este ea femeia sufletului tau, te torturezi singur…
Antonio se infurie teribil..
-Sa te ia dracu de bosorog neputincios, fac ceva pe religia voastra de doi bani, nu stiti decat sa dati
sfaturi dar in sufletele voastre suera viscolul…Nu mai vin in veci la biserica voastra mincinoasa.
Pleca in graba trantind usa cu ura, in urma lui batranul il petrecu cu o privire trista…
Intr-o dimineata se trezi hotarat sa plece dupa Sophia, era clar pentru toata lumea din jurul lui ca
tanara femeia il evita si se instrainase evident de el, doar Antonio se incapatana sa nu isi dea seama..
Pana si Simona, mama lui adorata, il sfatuise sa o lase…
-Cea mai nerecunoscatoare putana pe care ai cunoscut-o pana acum, m-am inselat in privinta ei, a
calcat peste sufletul si mandria ta fiule…divorteaza de ea puiule..nu te merita.
-Lasa-ma in pace mama, o iubesc…
-Pe tarfa aceasta fara suflet sa nu imi spui ca o iubesti, fiindca ma doare inima sa te vad in halul asta,
parca ar fi intrat o legiune de draci in tine…nu te mai recunosc, mai bine du-te la putane cum faceai
in trecut, ce vraji ti-a facut femeia asta?
-Totul a inceput de cand ai insistat sa merg cu tine la biserica…
-Nu tipa la batrana ta mama..
-Iarta-ma mama, ma duc sa-mi aduc sotia inapoi…
-Nebunule!
Si s-a dus la Roma, nimeni si nimic nu l-a putut opri si a prins-o pe Sophia in mijlocul unei petreceri
sofisticate cu doamne si domni elegant imbracati…O zari in mijlocul salonului radiind toata intr-o
rochie verde si in compania unui barbat cu care parea in termeni intimi…Simti ca ia foc de gelozie
dar incerca sa-si controleze pornirile criminale, ba chiar zambi unor doamne care il priveau cu
admiratie…
Cel de la usa il opri insa cu un gest:
-Nu figurati pe lista de invitati..
-Nici nu trebuie sa figurez, am venit doar sa-mi iau sotia acasa..
-Domnule, va rog…
Il indeparta pe individ cu un pumn in nas si inainta catre Sophia cu un zambet diabolic pe buze..
-Doamna, domnule…
Sophia impietri la vederea lui.
-Domnule, cu cine am onoarea?
-Sunt sotul doamnei si am venit sa o iau acasa iar tie sa iti crap capul…
Aproape ca o tara afara de la petrecere, apoi o impinse pe scari in genunchi.
-Ce cauti aici, ai innebunit?
-Da, si tu esti vinovata, am venit sa-mi iau tarfa acasa, vie sau moarta..
-Nu vin cu tine Antonio, nu intelegi ca nu te iubesc, nu te iubesc, nu te iubesc, nu pot sa te iubesc…urla
ea nervoasa..
-Nu ma iubesti, nu-i asa?
-Nu, imi pare rau, am incercat sa te iubesc dar nu am reusit…de ce nu vrei sa ma intelegi? de ce nu
vrei sa-mi redai libertatea?
-Catea nenorocita, dupa cate am facut pentru tine asa ma rasplatesti tu?…pana si o catea ar fi mai
recunoscatoare, tarfa fara suflet…
-Nu ti-am cerut eu sa faci atatea pentru mine, tu ai ales sa o faci, tu m-ai ales pe mine fara sa te
intrebi macar o clipa daca si eu te-am ales pe tine…Daca ma iubesti cum spui nu m-ai fi luat cu forta
de nevasta..
-Nu te-a fortat nimeni sa ma iei de barbat…
-Ba da, ba da…cu totii m-ati fortat sa ma marit…desi ti-am spus de la inceput ce imi doream cu
adevarat..
-Nu credeam sa te aud vorbind asa niciodata…
-Nu te iubesc Antonio, nu te-am iubit niciodata…
Cuvintele ei ii sfartecara intr-o clipa sufletul.
-Dar pe el il iubesti, nu-i asa?
-Da, pe el il iubesc, il infrunta ea cu privirea.
-Cine e acest barbat, unde si cand l-ai cunoscut?
-Nu are importanta cine este si unde l-am cunoscut, important este ca il iubesc si vreau sa fiu cu el.
-Sunt profesor si lucram amandoi in aceeiasi institutie, imi pare rau sa te anunt dar eu si in curand
fosta ta sotie ne vom casatori..Barbatul din salonul de petrecere isi facuse aparitia si ii vorbea cu
insolenta…Era mai mic de statura decat Antonio si nici pe departe nu avea farmecul si semetia lui.
Ba chiar era un individ sters si lipsit de personalitate, poate doar obraznic.
Antonio privea intreaga scena si nu-i venea sa creada ce i se intampla tocmai lui, ca destinul lui era
atat de crud…
Se intoarse pe calcaie si pleca prea socat sa ma asiste la asa ceva, inima ii batea cu putere in timp ce
se indeparta cu imaginea celor doi in minte.
Petrecu cateva zile la un hotel din Roma purtand obsedant in minte privirea de femeie indragostita a
Sophiei, pe el nu il privise niciodata in felul acesta…
Ratacii bezmetic si nauc noaptea pe strazile orasului cu ochii rosii de nesomn…
In cele din urma, puse mana pe telefon si vorbi putin dar clar si apasat…
A doua seara in miezul noptii patru barbati mascati au intrat in locuinta profesorului care locuia cu
iubita lui, au fost luati cu forta pe sus, aruncati intr-o duba neagra si dusi la un depozit parasit din
afara orasului…Acolo profesorul a fost torturat sub privirile si tipetele ingrozite ale Sophiei care
fusese fortata sa asiste la torturarea si uciderea in cele din urma a barbatului pe care il iubea.
Nici urletele ei , nici lacrimile, nici rugamintile imploratoare nu au reusit sa miste sufletele celor
patru, nici macar urletele barbatului torturat nu i-au miscat, ordinul era ordin si trebuia executat.
Antonio urmari din umbra toata scena fara ca macar un muschi sa se miste pe fata cu trasaturi
inghetate, fara nici o tresarire sau regret, astepta in tacere pana cand barbatul nefericit a fost
spanzurat de o grinda din tavan…Cand hohotele de plans isterice ale Sophiei s-au mai linstit si-a facut
aparitia din umbra si a impins-o usor cu piciorul ca sa vada cu cine vorbeste..
Era murdara de praf si cu o expresie tampa de infinita durere pe chipul cu dare de lacrimi, ii tresalta
inima cand o vazu infranta, cazuta, fara putere…suferind..Ii facea placere sa o vada asa, o placere
bolnava..
-Tu, suera ea ingrozita la vederea lui…tu l-ai ucis pe Marco..
-Te-ai pus cu cine nu trebuie doamna, acum cred ca nu mai nici un motiv sa ramai pe aici.
Moartea profesorului Marco a fost clasata ca si o sinucidere si nimeni nu a incercat sa-si puna
intrebari cu privirile la ranile care au fost gasite pe trupul lui.
Sophia a fost escortata la casa lui Antonio unde a ramas sub stricta lui supraveghere.
O urmarea peste tot si nu o lasa macar sa-si planga dragostea pierduta, nu avea nici o clipa de
intimitate…Intr-o noapte, enervat de refuzul ei de a-i ceda sexual isi pierdu controlul si o viola…
-Vreau sa ai copilul meu…
Ea ii arunca o privire cruda si ii spuse cu rautate:
-Deja port in pantece copilul lui Marco, pe el nu ai sa reusesti sa mi-l iei decat daca ma omori..
Antonio ridica palma sa o loveasca dar se opri brusc…
-Copilul lui, ai vrut sa ai copilul lui dar nu pe al meu, nu ai vrut nimic de la mine, ti-a fost intotdeauna
scarba de mine si m-ai urat din prima clipa, de ce Sophia, de ce, fiindca te-am iubit atat de mult ?
-Fiindca m-ai obligat sa te iubesc, fiindca esti obisnuit sa ai tot ce iti doresti indiferent de consecinte,
exact ca un copil rasfatat. Nu ti-am cerut iubirea, ai fi putut sa alegi orice alta femeie, toate erau la
picioarele tale, de ce tocmai eu, de ce m-ai ales pe mine, femeia care nu te iubea?
Antonio isi ascunse privirea si iesi afara in noapte…simtea ca se sufoca, toata viata ii trecu prin fata
ochilor, chiar asa, de ce?…de ce o alesese tocmai pe ea? poate fiindca spiritul lui neinfrant de vultur
voia mereu sa traiasca pe marginea prapastiei si sa cucereasca cele mai imposibile piscuri..
Dar de data aceasta esuase, dragostea lui fusese egoista, isi distrusese viata luptand pentru o cauza
pierduta inca de la inceput, pentru prima oara dupa mult timp accepta adevarul fara sa se tulbure,
Sophia nu il iubise niciodata..
Se plimba cateva ore bune pe drumurile stiute de el inca din copilarie, isi rememora trecutul apoi se
intoarse si dormi bine asa cum nu o mai facuse de cativa ani..A doua zi se trezi revigorat iar Sophia
observa schimbarea lui dar nu spuse nimic…In fata lumii si-au continuat viata ca si cand nimic rau
nu se intamplase, cu totii l-au felicitat pe Antonio pentru ca in curand avea sa devina tatic..doar el,
Sophia si bineinteles Simona stiau adevarul despre copil dar nimeni nu sufla o vorba…
Antonio incerca sa accepte faptul ca femeia pe care inca o mai iubea avea sa nasca copilul altui
barbat, barbatul pe care el il omorase…Uneori avea cosmaruri cu el mort privindu-l acuzator din
streang si se trezea ingrozit…scaldat in transpiratii reci…
In acea dupa amiaza frumoasa de iarna Sophia veni la el si il apuca strans de mana, avea o privire
speriata…
-Cred ca o sa nasc, dar nu sunt bine deloc, te rog Antonio ajuta-ma…
O ajuta sa se intinda apoi o suna pe mama lui …
-O sa nasca acum, dar se chinuie rau cred ca sunt complicatii…
-Si ce stai ca prostul, suna la medic, vin si eu acum…
Fara prea mare tragere de inima, suna doctorul si ii explica situatia, in timp ce vorbea la telefon o
privea pe Sophia zvarcolindu-se de durere cu broboane de transpiratie pe frunte, inima i se stranse de
durere apoi alerga afara ca un las…Frigul era taios si iti patrundea la oase dar in sufletul lui Antonio
explodase un cazan in flacari si pentru prima oara in viata lui izbucni in lacrimi amare, hohote
puternice pe care nu le putea stavili, plangea pentru baietelul de odinioara care se luptase din
rasputeri sa traiasca, plangea pentru barbatul imatur si fara scrupule care devenise, plangea pentru
viata lui irosita, plangea pentru iubirea lui neimpartasita care ii sfasiase sufletul si plangea pentru
Sophia pe care o lasase singura, in chinuri…
Se prabusise in zapada oftand si suspinand apoi simti o mana pe umar si cand se intoarse isi vazu
mama, insa dupa chipul ei intelese ca nu e de bine…
-Vino, vrea sa iti vorbeasca, e epuizata si nu mai are mult de trait.
Cu inima stransa a intrat in camera, ea era in pat cu ochii inchisi si foarte palida, alaturi..in patut
bebelusul abia nascut pe care tocmai il consulta doctorul..
Cand se intoarse ii zambi barbateste:
-Felicitari, ai o fetita splendida si perfect sanatoasa…dar ma tem ca mama nu este bine deloc, a avut o
hemoragie puternica si nu stiu daca va supravietui peste noapte…
-Va rog, va implor salvati-mi sotia, salvati-o pe Sophia…
-Antonio, vreau sa-ti vorbesc…glasul ei era stins…el se aseza pe marginea patului si ii saruta incetisor
mainile fara vlaga…
-Antonio, vreau sa…
-Sttt, nu te forta…
-Lasa-ma, stiu ca nu sunt bine deloc, Antonio iarta-ma pentru tot ce ti-am facut, am fost nedreapta cu
tine, nu ai meritat asemenea rautati din partea mea, m-ai iubit neconditionat iar eu te-am respins
intotdeauna…iarta-ma daca poti…ochii ei pluteau in lacrimi iar buzele ii tremurau de emotie..
-Te implor Antonio, ai grija de fetita mea, nu o respinge din cauza pacatelor mele, iubeste-o, e atat de
mica si neajutorata…glasul i s-a pierdut din cauza hohotele de plans care ii scuturau trupul slabit.
Antonio se apleca sa o sarute pe obraji si pe frunte iar lacrimile lui se impletira cu lacrimile ei.
-Iarta-ma pe mine pentru tot raul pe care ti l-am facut si…te iubesc Sophia!

.

DUPA 16 ANI

.
Doi drumeti in prag de seara mergeau agale pe drum, prafuiti, insetati si infometati, un barbat si o
femeie intre doua varste, genul de cutezatori care luau cele mai imposibile drumuri la picior cu
rucsacele in spinare…Insa acum erau obositi si voiau sa traga macar un pui de somn..Priveau in jur
disperati dar nici urma de asezamant uman pe acele coclauri…
-Trebuie sa mai rezisti o vreme draga mea…
-Din vina ta, tu ai insistat sa o luam pe drumul asta pustiu, daca ne-am ratacit?
-Stttt, uite ce se vede acolo, e cumva un motel?
Femeia isi arunca privirea si zari o cladire mica cu firma luminoasa, capata din nou putere..
-Da, asa se pare…
Cand s-au apropiat mai mult au putut citi pe firma luminoasa “La Sophia”.
Au intrat inauntru plini de speranta si au fost intampinati de o adolescenta zambitoare foarte
frumoasa care parea sa aiba in jur de 16 ani ..
-Bine ati venit, ne bucuram cand cineva ne calca pragul in pustietatea asta, dar daca taticul a
insistat sa ne retragem aici asta este…
-Daca nu erati aici noi am fi murit de oboseala asa ca tatal dumitale a fost foarte inspirat cand s-a
stabilit aici…
Adolescenta guraliva a izbucnit in ras.
-Cine este Sophia?
Deodata aparu un barbat cu o statura impresionanta si ochi patrunzatori..
-Niste clienti taticule vor o camera ca sunt tare obositi…
-Si ceva de mancare daca aveti…
-Sigur ca da, clientul nostru stapanul nostru, va putem oferi o cina simpla dar indestulatoare si un pat
cald…Eu sunt Antonio iar domnisoara este Sophia – fiica mea, proprietarii pensiunii…
Cei doi drumeti erau fascinati de barbatul chipes si fiica lui plina de viata..
-Ce frumos, ati numit pensiunea la fel ca pe fiica d-voastra! exclama femeia.
Sophia interveni zglobie…
-Aaa nu, taticul a numit pensiunea dupa mama mea pe care a iubit-o mult de tot si care a murit la
nasterea mea…
Cei doi au ramas interzisi la o asemenea confesiune brusca.
-Sophia se vede nevoita sa explice de fiecare data acest aspect, da, intr-adevar am numit pensiunea
dupa mama ei..pe care am adorat-o.
-Ce induiosator, cat de mult trebuie sa va iubiti fiica daca pe mama ati adorat-o?
Antonio isi cuprinse fiica dupa umeri cu un gest protector..
-Ea e acum singura femeie din viata mea, stiti, candva, cineva foarte intelept mi-a spus ceva care m-a
marcat pe viata…E nevoie ca o femeie sa sufle asupra ta ca sa devii barbat…Atunci nu am inteles ce
voia sa spuna fiindca eram tanar si iute la manie dar acum il inteleg pe deplin datorita acestei fetite
pe care o vedeti aici, ea a suflat dragoste peste mine si m-a transformat intr-un barbat adevarat.
Sophia se imbujora toata…
-Asa e taticul, spune intotdeauna vorbe mari si ma emotioneaza, dar un tatic mai bun ca el nu cred ca
exista pe lumea asta…
Antonio ramase pentru cateva clipe pierdut in trecutul lui zbuciumat dar isi reveni repede …
-Dar va rog sa va faceti comozi si sa poftiti la masa nu vreau sa va plictisesc cu viata mea..
-Dimpotriva, ba chiar dumneavoastra , fiica si viata dumneavoastra sunteti fascinanti…
-Am sa va povestesc si viata mea dar deocamdata poftiti la masa…
In drum catre sala de mese cei doi au trecut pe langa un perete acoperit complet cu fotografiile
aceleeasi femei…zambitoare, cu par buclat, nas micut si ochi mari si verzi in care se citea inocenta
unui pui de caprioara…
-Cat de frumoasa era! exclamara cei doi in cor, marcati deja de adoratia barbatului pentru sotia lui
moarta…
-Asta e Sophia mea! ofta Antonio cu un zambet trist pe buze.
Femeia se intoarse sa-l priveasca si parca toata oboseala ei se risipise admirandu-l, in viata ei nu mai
intalnise un asemenea barbat frumos si se putea lauda ca a vazut multi oameni in numeroasele ei
calatorii.
Daca nu ar fi fost casatorita, s-ar fi indragostit iremediabil de el…
El o surprinse privindu-l visatoare si ii zambi cu caldura, era si mai frumos cand zambea iar
maturitatea ii conferea un aer aristocrat…
-S-a intamplat ceva?
-Aaa nu …se balbaii ea imbujorata, ma intrebam de cat timp v-ati stabilit aici?
-De cand a murit ea, haideti…veniti ..o sa va povestesc..
(De fapt…adevarul era mai simplu si mai pamantean,   moartea profesorului Marco incepuse sa ridice semne de intrebare, familia lui insista sa se faca dreptate iar Antonio preferase sa se dea la fund pentru o perioada care se transformase in ani intregi de exil alaturi de mica Sophia… Aproape toata averea lui o investise in aceasta bijuterie de pensiune intr-o zona superba, dar izolata de munte. Se simtea in sfarsit impacat si isi gasise linistea sufleteasca.)
In urma lor s-a asternut linistea iar Sophia cea moarta continua sa zambeasca din fotografiile de pe perete, luand cu ea in mormant adevarul dureros si
ramanand de-a pururi tanara si frumoasa in memoria celor care au cunoscut-o si au iubit-o…
Vesnicia ramane in suflete…

.

- THE END -

.

GEDSC DIGITAL CAMERA

.

You must be at least 18 years old to visit this site (ADULTS-ONLY content: Explicit Nudity and/or Explicit Sexual Acts)

Please verify your age - enter your birth date below:

- -